Sound of Silence

Cum nu am timp sa scriu:( ,pun un clip ,asa comunicam putin chiar daca e doar pentru cateva minute,poate gandurile
noastre devin libere si se ciocnesc undeva departe de toti cei care ne fura timpul:).
E o formatie si o piesa ce o iubesc,pacat ca solistul,Zimbl nu mai este printre noi.Cei pe invers rog sa nu comenteze legat
de pantalonii lui.Pe curand!

Eroul meu

Nu mai am erou.Au disparut toti.E vina ta,omule.Noi...am distrus totul.Eroii ne-au lasat,au fugit in alte lumi,
cu oameni mai mici,mai iubitori.Adevarul e ca...e greu sa fi erou in ziua de azi.Nu ca ai avea mult de lucru...
Oamenii cer tot mai mult,vor totul...perfectiunea artificiala,vor un afurisit de robobula cu aripi de inger.
Nu mai avem...game over.Cand zicem eroi..automat mecanismul gandirii zboara undeva in trecut,iar eu nu pot sa
nu rad cand ma gandesc la istoria romaneasca,la marii eroi ai neamului,bleah.
Sa revenim la eroii personali,cand eram mici toti aveam unul...cel putin imaginar.Gandurile noastre catre el erau simple
,simpatie,respect,dragoste,maretie...iar sentimentul de siguranta ne facea sa zambim in somn...
Acum...el a murit inecat de dorinta noastra de a poseda,vrem totul,acum,asa,gata!Eroii nostrii au ramas fara odihna,
bratele lor au cazut invinse de mecanismul uman pus in miscare...pana au fost zdrobite de tot...
Pentru mine o lume fara eroi nu exista.Nu se poate.Atunci te intreb...ai putea fi tu eroul meu? Macar pentru o zi..o ora..
..o clipa.Poti tu sa ma faci sa rad in somn? Poti tu sa aduci pacea intre noi? Poti tu sa imparti ce ai cu noi? Poti tu sa
ne ajuti?Poti tu ...sa ma faci sa cred in lumea asta din nou.
Atunci ai devenii eroul meu..chiar daca unul mic,de buzunar,ascuns in pumnii mei cand incep lupta de zi cu zi,cu viata asta!

Obicei prost

Obisnuiam sa miros strada ta.Sa alung pisicile si pasarile doar cu privirea mea.Sa alung dusmanii tai,sa te apar,sa ma joc cu tine...acum nu a mai ramas nimic. Strada ta e goala...nici un covrig uitat pe schela,nici o pisica ascunsa sub masina..nici un dusman de care sa te apar..Ecoul latratului meu nu se mai loveste de nimic...odata cu dragosteata a disparut tot,sufletul meu nu mai are pereti... Sunt liber..liber cu adevarat.Pot sa fac tot ce vreau...sa ma joc cu pasarile in parc,sa alergdupa biciclete,sa fur de la patiserie..si chiar sa beau. Nu sunt un caine betiv...bine uneori mai ling si eu cateva cioburi de la sticlele de vin sparte dupa meci,sau pap bomboane cu cherry...dar nu sunt betiv.Candva eram un caine de rasa,aveam lesa..farfuria mea,chiar si acte.Ce sa facem...marea depresie.Candva erau desene cu caini,Pluto..cine nu il stie..nu vorbesc de Lassie din filme sau chiar Rex,acum,gata.Doar dinozauri,aliens de aia,pestisori sau cai.Pe noi ne-au uitat... Obisnuiam sa rod un os toata ziua tolanit langa sofa...sa adulmec mirosul picioarelor tale,sa ma rostogolesc pe covorul din fata televizorului...ce vremuri.Nu a ramas nimic.. Am un amic,ce stie un pitbull,el are stapan.Se drogheaza...e nasol.A zis ca ia droguri zilnic si pe urma fuge cu un cauciuc in gura,asta nu e viata de caine...of of.. Prefer sa fiu eu...sub podul meu,uitat de stapanul meu,de lume si tot...oricum nu sunt singur niciodata,puricii ce am luat de prin tomberoane sunt amicii mei,mi-au promis ca o sa ma ingroape langa un rau...si o sa puna un os la capul meu. Obisnuiam sa fiu un caine...ce putea sa latre la lume,sa alerge cu coada sus...sa sperie pisicile de pe strada ta...pasarile... Obisnuiam sa inteleg...ca oamenii ne iubesc...