Obisnuiam sa miros strada ta.Sa alung pisicile si pasarile doar cu privirea mea.Sa alung dusmanii tai,sa te apar,sa ma joc cu tine...acum nu a mai ramas nimic. Strada ta e goala...nici un covrig uitat pe schela,nici o pisica ascunsa sub masina..nici un dusman de care sa te apar..Ecoul latratului meu nu se mai loveste de nimic...odata cu dragosteata a disparut tot,sufletul meu nu mai are pereti... Sunt liber..liber cu adevarat.Pot sa fac tot ce vreau...sa ma joc cu pasarile in parc,sa alergdupa biciclete,sa fur de la patiserie..si chiar sa beau. Nu sunt un caine betiv...bine uneori mai ling si eu cateva cioburi de la sticlele de vin sparte dupa meci,sau pap bomboane cu cherry...dar nu sunt betiv.Candva eram un caine de rasa,aveam lesa..farfuria mea,chiar si acte.Ce sa facem...marea depresie.Candva erau desene cu caini,Pluto..cine nu il stie..nu vorbesc de Lassie din filme sau chiar Rex,acum,gata.Doar dinozauri,aliens de aia,pestisori sau cai.Pe noi ne-au uitat... Obisnuiam sa rod un os toata ziua tolanit langa sofa...sa adulmec mirosul picioarelor tale,sa ma rostogolesc pe covorul din fata televizorului...ce vremuri.Nu a ramas nimic.. Am un amic,ce stie un pitbull,el are stapan.Se drogheaza...e nasol.A zis ca ia droguri zilnic si pe urma fuge cu un cauciuc in gura,asta nu e viata de caine...of of.. Prefer sa fiu eu...sub podul meu,uitat de stapanul meu,de lume si tot...oricum nu sunt singur niciodata,puricii ce am luat de prin tomberoane sunt amicii mei,mi-au promis ca o sa ma ingroape langa un rau...si o sa puna un os la capul meu. Obisnuiam sa fiu un caine...ce putea sa latre la lume,sa alerge cu coada sus...sa sperie pisicile de pe strada ta...pasarile... Obisnuiam sa inteleg...ca oamenii ne iubesc...
