Nu mai am erou.Au disparut toti.E vina ta,omule.Noi...am distrus totul.Eroii ne-au lasat,au fugit in alte lumi,
cu oameni mai mici,mai iubitori.Adevarul e ca...e greu sa fi erou in ziua de azi.Nu ca ai avea mult de lucru...
Oamenii cer tot mai mult,vor totul...perfectiunea artificiala,vor un afurisit de robobula cu aripi de inger.
Nu mai avem...game over.Cand zicem eroi..automat mecanismul gandirii zboara undeva in trecut,iar eu nu pot sa
nu rad cand ma gandesc la istoria romaneasca,la marii eroi ai neamului,bleah.
Sa revenim la eroii personali,cand eram mici toti aveam unul...cel putin imaginar.Gandurile noastre catre el erau simple
,simpatie,respect,dragoste,maretie...iar sentimentul de siguranta ne facea sa zambim in somn...
Acum...el a murit inecat de dorinta noastra de a poseda,vrem totul,acum,asa,gata!Eroii nostrii au ramas fara odihna,
bratele lor au cazut invinse de mecanismul uman pus in miscare...pana au fost zdrobite de tot...
Pentru mine o lume fara eroi nu exista.Nu se poate.Atunci te intreb...ai putea fi tu eroul meu? Macar pentru o zi..o ora..
..o clipa.Poti tu sa ma faci sa rad in somn? Poti tu sa aduci pacea intre noi? Poti tu sa imparti ce ai cu noi? Poti tu sa
ne ajuti?Poti tu ...sa ma faci sa cred in lumea asta din nou.
Atunci ai devenii eroul meu..chiar daca unul mic,de buzunar,ascuns in pumnii mei cand incep lupta de zi cu zi,cu viata asta!
