joi, 19 februarie 2009

Me outside2

Lumina desparte noaptea de zi pornind din clipa uitata a timpului.Fragmente de tacere leagana vantul adormit in bratele cazute ale copacilor .Totul e plin de miscarea inghetata a frigului cazut din ceruri.Pamantul rece,tare se intinde sub corpul meu intins fara vlaga.Frunzele lipite de pielea mea ma imbraca,adormite si ele de gheata de veci.
Simt nevoia de a atinge nisip...sa ma joc cu o raza de soare intr-o inimioara desenata pe o plaja abandonata la capatul lumii.Ochii mei deschisi se pierd in cerul ce ma inghite... Prima raza de soare...a atins buzele mele reci,crapate de setea vietii.A fost precum un fluture atinge oglinda unui lac cu o aripa.Un firicel de caldura a colorat buzele in rosu...apoi a mangaiat nasul...fruntea..Acum sunt atins de o multime de raze de lumina calda,aluneca pe mine incet...cautand parca locul pe unde sa patrunda in sufletul meu.sute de culori se sparg in ochii mei,formand un pastelul de culori al unui val pe care face surf soarele...
Viata.Nu pot ascunde viata din mine in sertarele sufletului,cum nu poti ascunde dragostea in ochii persoanei iubite.Venele impart viata in mod egal in tot corpul.Inima rupe coaja de gheata cu prima bataie...bucatile de gheata se imprastie in sufletul meu,topite de dorinta de a iubi din nou.Sunt cald din nou..si ma misc incet,ma despart de pamantul rece si de frunzele fara culoare. Zambesc cerului albastru...pe care aluneca pasari matinale si fluturi mahmuri.Vantul...il aud,e departe inca,soaptele lui sunt dulci,calde..Atins fiind de vantul ajuns,simt firicele de nisip ce se ciocnesc de mine...cum ating pielea mea,cum aluneca sa se ascunda in parul meu...E cel mai cald nisip,ma face sa rad...sa simt ca traiesc din nou.
Dragostea.Nu pot sa mor fara sa iubesc,sa fiu iubit.Iubesc totul.Doar asa ma pot bucura de viata,doar asa pot colora mugurii primavara sau frunzele toamna..doar asa pot sa ma leagan odata cu iarba ce impinge sarutul meu dus de vant pe buzele tale..doar asa.Lumina e legata de dragoste.Atingerea de lumina.Lumina..e in noi.Ai vazut ceva mai frumos decat..o raza de soare ce coloreaza ochii iubitei intinse intr-un camp cu flori.Nu cred.Mincinosule! Valurile marii se pierd in verdele ce inunda irisul, pasarile se oglindesc din cand in cand prin ei...si..ochii tai se topesc formand cea mai frumoasa culoare ce exista...culoarea indragostitului.. E bine sa traiesc din nou.Invadat de sentimente,amintiri..culorile vietii asternute de un pictor precum ..inima, pe panza sufletului.Caut cu privirea ceva sa ma distraga..sa uit ce simt,fragmentele de amintiri sa se piarda in orizontul mintii mele inca reci.Nu pot.Totul e in mine,sa simt nu pot...atat timp cat venele mele sunt atinse de sangele plin de pasiune,imprastiat de inima acum de neoprit.Durere.Da.Lacrimi sterg culoarea ochilor ce se inchid...in cautarea intunericului din suflet.Nu e.
Durerea.Sa te caut in nesfarsit nu e durerea din mine,sa te gasesc si sa nu ma vezi..sa te pierzi in infinitul lumii,sa te faci una cu ei,sa fie toti la fel...aceasi privire,zambet..gesturi..Asta e durere...sa traiesc fara zambetul tau,fara privirea ta..intr-o lume repetata la nesfarsit.Nu pot.Prefer sa iau totul cu mine..
Lacrimile dispar,uscate de pielea fierbinte...nisipul e acum rece,vantul ridica incet frunzele de la pamant intr-un dans haotic.Lumina dispare dupa crengile copacului ce acopera cerul...Pamantul moale,invita corpul meu sa se intinda.Cerul intuneca ochii mei...iar frunzele cad moarte pe mine.Undeva parca aud lopata..ce loveste pamantul.